În ultimii ani, unul dintre lucrurile pe care le observ tot mai des la liderii foarte buni este că au devenit mult mai puțin preocupați să pară că au toate răspunsurile. Pun întrebări mai bune, cer feedback real, își schimbă opinia când apar informații noi, recunosc mai ușor când ceva nu funcționează, vorbesc onest (și) despre greșelile pe care le-au făcut.

Și, poate cel mai important, nu mai construiesc organizații dependente de ei.

Liderii care performează bine în perioade complicate nu sunt cei care conduc prin presiune, control sau urgență permanentă, ci cei care reușesc să păstreze claritate, prioritizare și un anumit echilibru în organizație chiar și în momente mai dificile.

În recrutare, diferența asta o vedem între cei care vor să pară că lucrurile nu le scapă niciodată de sub control și vor să conducă fiecare conversație, și cei vorbesc despre cum au construit echipe și structuri menite să funcționeze sănătos și fără prezența lor constantă.

Cred că leadershipul modern seamănă mai puțin cu imaginea clasică a „omului care știe și face tot” și mai mult cu capacitatea de a adapta, de a învăța, de a crește oameni și de a păstra organizația funcțională într-un context care se schimbă permanent.

Postare publicată de Alexandra Ene pe LinkedIn.