The curious case of Alexandra Ene. Sau cum tinerețea e, uneori, irosită pe tineri.
Ca în filmul „The Curious Case of Benjamin Button”, am senzația că profesional am pornit pe dos. Acum 10-15 ani, aveam senzația că știu tot, că sunt educată și într-o poziție bună, aveam opinii ferme, concluzii rapide și un răspuns pentru fiecare situație. Certitudinea venea ușor.
Pe măsură ce „îmbătrânesc” însă, după ani de lucru cu CEOs, antreprenori și lideri care m-au expus la diferite situații, îmi este mult mai clar cât de limitată poate fi propria perspectivă și cât de mult filtrează experiențele, succesul și propriile convingeri modul în care interpretăm realitatea.
Și, sincer, văd asta ca pe un progres. Siguranța de la început venea, probabil, din necunoașterea complexității, poate un bias cognitiv de tipul Dunning-Kruger. Este foarte periculos când nu știi ce nu știi. Acum însă, cu anii de experiență în spate care mi-au arătat că viața nu este în alb și negru, am altă disponibilitate să țin ochii, urechile și mintea deschise.
Nu mă tem să spun „nu știu”, dar mi-e groază de autosuficiență; când ai senzația că nu mai ai nimic de învățat ești gata. Cred că evoluția nu este despre a avea toate răspunsurile, ci despre:
- a pune întrebările potrivite
- a rămâne curios
- a-ți suspenda propriile concluzii
- a face loc pentru perspective care te contrazic
„Keeping an open mind” nu e un slogan frumos, ci o competență critică, mai ales într-o lume în care schimbarea depășește constant experiența acumulată.
În executive search, văd zilnic diferența dintre liderii care cred că știu și cei care știu că mai au de învățat, între cei care cred că au răspunsurile și cei care continuă să pună întrebări. Primii se blochează, iar cei din urmă cresc și dezvoltă organizațiile odată cu ei.
Postare apărută pe pagina de LinkedIn a Alexandrei Ene.
Citește mai mult despre experiența noastră în exevutive search aici – https://pfpadvisory.com/about/