Context: ești un candidat în căutare activă de noi oportunități, ai aplicat la un job și ești invitat la interviu. Ajungi la detestată întrebare de mai sus și nu pricepi de ce recrutorii se mai obosesc. Pe de o parte, mai toți candidații înfrumusețează adevărul sau mint de-a dreptul, iar pe de altă parte și un răspuns onest este inutil – e evident că ai plecat sau vrei să pleci de neîmplinire / nefericire. Ce rost are?
Sigur că nu vorbesc în numele tuturor recrutorilor, dar pot să îți spun de ce întreb eu. În primul rând, sper la un răspuns onest. Uneori e degeaba oricât aș insista, uneori citesc printre rânduri, alteori chiar îmi iau informații valoroase. Ce înseamnă asta?
Nefericirea la locul de muncă poate veni din multe lucruri și eu încerc să înțeleg ce e important pentru TINE. Nu ai ownership, libertate de decizie, spațiu să îți conduci echipa așa cum consideri? Ai parte de un mediu toxic, obiective de performanță nerealizabile sau un manager care nu îți acordă suficientă atenție / validare / direcție? Programul este inflexibil, prea multe călătorii? Managementul se axează pe political corectness mai mult decât pe performanță, nu ai spațiu să îți spui opiniile, există o lipsă de etică în companie cu care nu te aliniezi? Lipsă de resurse și instrumente de lucru sau lipsă de profesionalism?
Le-am auzit pe toate și încă pe atât, iar fiecare dintre aceste motive spune ceva despre omul din fața mea. Cu informațiile pe care le am de la clientul pentru care recrutez și cu cele pe care le primesc pot analiza dacă nu cumva îl duc pe om într-o situație similară cu cea din care a plecat. Oamenii diferiți au niveluri diferite de toleranță, iar ceea ce pe unii îi dărâmă, pe alții îi lasă indiferenți. Dar dacă eu nu știu cu ce poți trăi și cu ce nu la un loc de muncă, dacă nu înțeleg ce îți dorești, care sunt sursele majore de nefericire / neîmplinire, nici nu pot evalua dacă ce îți propun s-ar putea alinia cu perspectivele tale.
Nu spun să îți bârfești angajatorii sau să îi vorbești de rău, ci doar să povestești experiența ta și cu auto-evaluare să îți definești limitele. Un răspuns politic și clișeistic de tipul “caut alte provocări” este o pierdere de timp și de fapt tot pe tine de dezavantajează pe termen lung.
Repet ce spun de fiecare dată – dacă toți ne mințim frumos în interviuri, să nu ne mai mirăm de demisiile sau concedierile rapide. Nu ați avut nicio șansă să vă dați seama cu adevărat dacă vă potriviți.
Postare publicată pe LinkedIn Alexandra Ene