Categorii
Candidates Corporate

POV: Observații despre leadership din executive search

În ultimii ani, unul dintre lucrurile pe care le observ tot mai des la liderii foarte buni este că au devenit mult mai puțin preocupați să pară că au toate răspunsurile. Pun întrebări mai bune, cer feedback real, își schimbă opinia când apar informații noi, recunosc mai ușor când ceva nu funcționează, vorbesc onest (și) despre greșelile pe care le-au făcut.

Și, poate cel mai important, nu mai construiesc organizații dependente de ei.

Liderii care performează bine în perioade complicate nu sunt cei care conduc prin presiune, control sau urgență permanentă, ci cei care reușesc să păstreze claritate, prioritizare și un anumit echilibru în organizație chiar și în momente mai dificile.

În recrutare, diferența asta o vedem între cei care vor să pară că lucrurile nu le scapă niciodată de sub control și vor să conducă fiecare conversație, și cei vorbesc despre cum au construit echipe și structuri menite să funcționeze sănătos și fără prezența lor constantă.

Cred că leadershipul modern seamănă mai puțin cu imaginea clasică a „omului care știe și face tot” și mai mult cu capacitatea de a adapta, de a învăța, de a crește oameni și de a păstra organizația funcțională într-un context care se schimbă permanent.

Postare publicată de Alexandra Ene pe LinkedIn.

Categorii
Corporate

NEWS: Alexandra Ene articol pentru BUSINESS MAGAZIN

Succesiunea în companiile antreprenoriale – următorul mare test al economiei româneşti

Articol scris de Alexandra Ene, Managing Partner & Senior Consultant în cadrul PFP Advisory, pentru publicația Business Magazin.

 

Succesiunea în companiile antreprenoriale devine unul dintre cele mai importante teste pentru economia românească în perioada următoare, pe fondul maturizării primei generații de antreprenori post-’90. Articolul subliniază că, dincolo de transferul formal de ownership sau management, succesiunea este în esență un proces complex de transformare strategică, care implică redefinirea rolurilor, a culturii organizaționale și a modului de luare a deciziilor.

În practică, una dintre principalele provocări este lipsa unei planificări reale: multe organizații evită conversațiile dificile legate de retragerea fondatorului, delegarea puterii sau pregătirea unei noi generații de leadership. În absența unui proces structurat, riscurile sunt semnificative: de la blocaje decizionale și pierderea direcției strategice până la erodarea valorii companiei.

Articolul evidențiază că succesul succesiunii nu ține doar de identificarea unui „înlocuitor”, ci de alinierea dintre viziunea viitorului lider, etapa de dezvoltare a companiei și disponibilitatea organizației de a accepta schimbarea. Fie că vorbim despre membri ai familiei, management intern sau lideri externi, criteriul critic devine compatibilitatea strategică, nu doar continuitatea.

Concluzia este clară: companiile care tratează succesiunea ca pe un proces de leadership și guvernanță, nu ca pe un eveniment punctual, au șanse reale să conserve valoarea construită și să o ducă mai departe într-un context economic tot mai volatil.

Citete articolul complet aici – https://www.businessmagazin.ro/opinii/alexandra-ene-pfp-advisory-succesiunea-in-companiile-antreprenoriale-23114476

Categorii
Corporate

NEWS: Alexandra Ene articol pentru Republica.ro

Ce fac diferit liderii care performează: 10 observații din Executive Search

Diferența dintre un lider care crește o organizație și unul care o ține pe loc nu stă în CV sau diplome, ci în comportamente recurente. După sute de interviuri și procese de executive search locale și internaționale, Alexandra Ene, Managing Partner PFP Advisory, a identificat cele 10 lucruri pe care liderii cu adevărat performanți le fac diferit.

1. Știu ce nu știu.

2. Iau decizii cu informații incomplete.

3. Angajează oameni care îi pot contrazice.

4. Separă urgentul de important.

5. Tratează plecările din echipă ca pe informație, nu ca pe eșec.

6. Nu confundă loialitatea cu performanța.

7. Își protejează energia pentru deciziile care contează.

8. Au trecut printr-un eșec major și l-au procesat.

9. Nu recrutează când le e foame.

10. Știu să citească o încăpere.

Aceste comportamente nu se predau în niciun MBA. Se formează prin experiență, decizii asumate și eșecuri procesate onest. Liderii care le au sunt puțini și exact de aceea fac diferența.

 

Citește articol complet pe website-ul Republica.ro: https://republica.ro/am-intervievat-sute-de-lideri-ce-fac-diferit-cei-care-performeaza

Categorii
Corporate

POV: Adecvarea leadershipului și momentul deciziilor dificile

Uneori, problema în companie nu este strategia. Ci persoana care trebuie să o execute.

Spun asta cu prudență, pentru că schimbarea unui lider nu e niciodată o decizie ușoară. Dar în munca mea de executive search am văzut de mai multe ori organizații care încercau să „repare” rezultate prin ajustări de plan, bugete sau structură… când, de fapt, blocajul era la nivel de leadership.

Câteva semne pe care le-am observat în timp:
– Creșterea stagnează de 2–3 ani, deși piața oferă oportunități. Nu e declin, dar nici progres sau energie de accelerare, doar o zonă de confort prelungită.
– Turnover ridicat în middle management. Oamenii buni pleacă nu neapărat din cauza companiei, ci din cauza direcției sau lipsei de claritate.
– Board-ul vorbește despre transformare, inovație, curaj. Organizația răspunde cu prudență excesivă, amânări, multe motive pentru care „nu e momentul”.
– CEO-ul este permanent în operațional. Stinge incendii, intră în detalii, decide lucruri care ar trebui să fie delegate, iar strategia rămâne pe slide-uri.

Diferența importantă este că un lider potrivit pentru stabilitate nu este automat potrivit pentru scalare sau transformare. Iar când lucrurile nu merg, nu spun că soluția este întotdeauna „schimbăm liderul”. Uneori se poate încerca redefinirea rolului, sprijin extern, coaching sau reașezarea echipei. Alteori însă, organizația a crescut mai repede decât liderul ei.

Adecvarea leadershipului nu este o etichetă permanentă, ci este contextuală. Prin urmare, una dintre cele mai mature întrebări pe care un board sau un antreprenor și le poate pune este: „ Este acest lider potrivit pentru direcția în care vrem să ducem compania?”

Articol scris de Alexandra Ene, Managing Partner & Senior Consultant PFP Advisory pentru LinkedIn.

 

Ai nevoie de sprijin pentru recrutarea următorului lider în organizația ta? Te putem ajuta: https://pfpadvisory.com/contact/

Categorii
Candidates Corporate

POV: The curious case of Alexandra Ene

The curious case of Alexandra Ene. Sau cum tinerețea e, uneori, irosită pe tineri.

Ca în filmul „The Curious Case of Benjamin Button”, am senzația că profesional am pornit pe dos. Acum 10-15 ani, aveam senzația că știu tot, că sunt educată și într-o poziție bună, aveam opinii ferme, concluzii rapide și un răspuns pentru fiecare situație. Certitudinea venea ușor.

Pe măsură ce „îmbătrânesc” însă, după ani de lucru cu CEOs, antreprenori și lideri care m-au expus la diferite situații, îmi este mult mai clar cât de limitată poate fi propria perspectivă și cât de mult filtrează experiențele, succesul și propriile convingeri modul în care interpretăm realitatea.

Și, sincer, văd asta ca pe un progres. Siguranța de la început venea, probabil, din necunoașterea complexității, poate un bias cognitiv de tipul Dunning-Kruger. Este foarte periculos când nu știi ce nu știi. Acum însă, cu anii de experiență în spate care mi-au arătat că viața nu este în alb și negru, am altă disponibilitate să țin ochii, urechile și mintea deschise.

Nu mă tem să spun „nu știu”, dar mi-e groază de autosuficiență; când ai senzația că nu mai ai nimic de învățat ești gata. Cred că evoluția nu este despre a avea toate răspunsurile, ci despre:

  • a pune întrebările potrivite
  • a rămâne curios
  • a-ți suspenda propriile concluzii
  • a face loc pentru perspective care te contrazic

„Keeping an open mind” nu e un slogan frumos, ci o competență critică, mai ales într-o lume în care schimbarea depășește constant experiența acumulată.

În executive search, văd zilnic diferența dintre liderii care cred că știu și cei care știu că mai au de învățat, între cei care cred că au răspunsurile și cei care continuă să pună întrebări. Primii se blochează, iar cei din urmă cresc și dezvoltă organizațiile odată cu ei.

Postare apărută pe pagina de LinkedIn a Alexandrei Ene.

Citește mai mult despre experiența noastră în exevutive search aici – https://pfpadvisory.com/about/ 

Categorii
Corporate

POV: Când promovarea devine risc

Un profesionist bun nu va fi neapărat și un manager bun. Și nu pentru că nu ar avea potențial sau “stofă”, ci pentru că vorbim despre două joburi complet diferite, pentru care este nevoie de abilități diferite.

Am văzut de multe ori oameni excepționali în rolurile lor tehnice sau de expertiză, promovați în poziții de management unde au dat chix. Nu din lipsă de bună-voință sau implicare, ci, cred eu, din lipsă de pregătire, sprijin și claritate. Trecerea de la “a face tu” la “a-i ajuta pe alții să facă” este o schimbare profundă de rol, mentalitate și responsabilitate.

Mai ales când vorbim despre 1st time managers, tranziția este una dintre cele mai sensibile etape din carieră. Și, din păcate, una prea des neglijată de organizații. Sunt aruncați într-un nou context și lăsați “să se descurce”, ceea ce reprezintă o strategie scumpă, atât pentru companii, cât și pentru oameni.

De ce se întâmplă asta? Pentru că uneori funcționează o logică înșelătoare: „Dacă e cel mai bun din echipă, sigur va conduce bine echipa.” A pornit din aceeași poziție cu colegii, înțelege bine ce este de făcut și cum se fac lucrurile, ce ar putea merge rău? În realitate însă, abilitățile de top performer nu sunt aceleași cu cele de people manager.

Cum să reduci rata eșecului

Câteva direcții pe care le vedem constant în proiectele noastre de executive search și management recruitment:

  • Clarificarea rolului înainte de promovare. Transparența și comunicarea previn promovările „forțate” și eșecurile previzibile. Decizia de a transforma un specialist în manager ar trebui privită cu aceeași rigoare ca un proces de recrutare. Câteva întrebări ar putea fi:
  • Dorește cu adevărat această persoană să fie manager sau presupunem noi?
  • Are disponibilitate și motivație pentru un rol centrat pe oameni, nu pe execuție?
  • A demonstrat deja comportamente specifice leadershipului (colaborare, influență, empatie, capacitate de prioritizare)?
  • Este pregătit(ă) să renunțe la o parte din „a face” în favoarea „a conduce”?
  • Ce riscuri apar dacă promovăm prea devreme? Dar dacă amânăm?

Aceste întrebări nu sunt un „test”, ci o radiografie necesară înainte de orice pas în leadership.

  1. Un program minim de onboarding în rolul de manager. Nu e suficient un „felicitări, de azi ești șef!”. E nevoie de ghidaj în: managementul oamenilor, comunicare, feedback dificil, prioritizare, delegare, gestionarea conflictelor.
  2. Mentorat sau shadowing în primele 90 de zile. Primele luni sunt critice, iar un manager la început de drum are nevoie de cineva care să-i arate nu doar cesă facă, ci și de ce, are nevoie de un partener de învățare, nu doar de KPI-uri.
  3. Feedback constant, nu doar la finalul anului. Managementul este o abilitate care se ajustează din mers, prin urmare un check-in periodic poate preveni derapaje majore și creează siguranță psihologică.
  4. Separarea traseelor de creștere: expert vs. manager. Nu toată lumea vrea să devină manager, unii vor să rămână specialiști. Cei din urmă ar trebui să poată crește în senioritate fără să fie împinși spre management, iar un traseu dedicat experților reduce presiunea promovărilor „de formă” și crește retenția.

Leadershipul nu vine „la pachet” cu performanța individuală și nu se întâmplă spontan, ci se învață, se cultivă și se antrenează. Iar organizațiile care înțeleg asta nu doar păstrează performerii, ci și formează manageri capabili, implicați și pregătiți să susțină echipe, nu doar rezultate.

 

Acest articol a apărut prima dată pe LinkedIn , scris de Alexandra Ene

Categorii
Corporate

Culture change requires personal change

Why transforming an organization always starts with its leaders

Organizational culture has become one of the most frequently discussed topics in boardrooms, leadership off-sites, and strategic planning sessions. Executives increasingly recognize that culture is not a soft element of business, but a hard driver of performance, influencing everything from innovation and retention to customer experience and shareholder value.

Yet despite this awareness, most culture transformation initiatives fail. Sometimes, because the strategy was flawed, other times the consultants were not up to the task, and sometimes, because employees resisted the change.

But culture change fails many times for one core reason: Leaders expect the organization to transform without transforming themselves.

This is the uncomfortable but powerful truth at the heart of cultural transformation: Culture change requires personal change. If leaders don’t shift, the organization can’t.

As an executive search and leadership advisory partner, we see this pattern across industries and across levels. The organizations that succeed in reshaping their culture are the ones with leaders willing to model the change – in their decisions, in their communication, and in their behavior – even when it’s inconvenient.

This article explores why personal change is the cornerstone of culture change, how leaders can identify the shifts they must make, and what high-impact organizations do differently to accelerate transformation from the top.

  1. Why is culture the reflection of leadership behavior

Culture is often understood as a set of values, statements, or beliefs. In reality, culture = behaviors people repeat because leaders reward, tolerate, or model them.

Your employees don’t follow the posters on the wall. They follow what leaders actually do, especially under pressure. If leaders say they want innovation but punish risk-taking, the culture becomes cautious. If leaders say collaboration matters but operate in silos, the culture fragments. If leaders say accountability is key but fail to address underperformance, the culture becomes complacent.

This is the leadership mirror effect. Organizations behave like their leaders.

  • A reactive leader creates a reactive culture.
  • A decisive leader creates a decisive culture.
  • A fearful leader creates a culture of hesitation.
  • A courageous leader creates a culture of ownership.

Employees don’t copy leadership speeches; they copy leadership habits. That’s why the fastest way to influence culture is to examine what leaders are doing that might unintentionally contradict the desired culture.

  1. You cannot delegate culture

One of the core leadership misconceptions is that culture can be assigned to HR, internal communications, or a “culture task force.” While these functions can support and enable change, they cannot lead it.

Culture is not a project, it’s a leadership practice. Culture is shaped most directly by the conversations leaders choose to have and the ones they avoid, the behaviors leaders reward and the ones they tolerate, the decisions leaders make when trade-offs arise, and the standards leaders uphold consistently.

This is why leadership alignment is often more important than employee engagement during transformation. When the leadership team isn’t living the change, employees see the gap immediately and the credibility of the change collapses.

  1. Your personal blind spots become organizational barriers

Every leader possesses strengths and blind spots. Strengths often help leaders rise through the ranks, but those same strengths can become liabilities in higher-stakes leadership roles.

For example:

  • A leader whose strength is operational excellence may become overly controlling, unintentionally stifling innovation.
  • A leader known for diplomacy may avoid difficult conversations, unintentionally lowering performance standards.
  • A leader celebrated for speed may move too fast, unintentionally causing organizational whiplash.

The cultural ripple effect. Whatever patterns exist in leadership behavior will inevitably scale across the organization.

  • If a leadership team lacks cross-functional communication, silos will emerge across the business.
  • If the C-suite struggles with accountability, middle management will adopt the same approach.
  • If executives send mixed signals, employees will operate with confusion and distrust.

That is why the most transformative question leaders can ask during culture change is: “How is my behavior contributing to the culture we currently have?”

And just as importantly: “How must my behavior evolve to create the culture we want?”

  1. Personal change builds trust, credibility, and alignment

In any culture transformation, employees are watching closely. They’re not looking for perfection, they’re looking for authenticity and consistency.

When leaders publicly commit to personal change, it accelerates organizational adoption in three ways:

  1. It builds trust. Employees trust leaders who are willing to acknowledge where they need to grow. It signals humility and credibility – two powerful cultural accelerators.
  2. It creates permission. When leaders model vulnerability (“Here’s what I’m working on”), employees feel safer embracing their own growth and behavioral shifts.
  3. It reduces resistance. Most resistance to change comes from fear that “this is just another initiative that leadership won’t really buy into.” When leaders demonstrate change, resistance turns into alignment.
  4. The role of executive search in culture transformation

As an executive search firm, we see a defining insight emerge again and again: The leaders you hire determine the culture you create.

Even the best strategy or transformation roadmap will fail if the leadership team does not have the mindset, adaptability, and emotional intelligence to support cultural change.

Organizations that successfully transform their culture typically invest in three areas:

  • Hiring leaders whose behaviors match the desired culture. This requires more than assessing technical expertise – it requires evaluating leadership style, communication patterns, decision-making behaviors, and emotional intelligence.
  • Developing current leaders to close culture-critical gaps. This might include executive coaching, leadership assessments, and targeted behavioral interventions.
  • Re-aligning incentives, performance measures, and expectations. Culture won’t change if leadership is measured and rewarded for behaviors that contradict the new direction.

Culture change cannot occur in isolation from leadership selection and development. The two are inseparable.

  1. The five personal shifts leaders must make to drive culture change

While every organization’s journey is unique, five leadership shifts consistently drive successful culture transformation:

Shift 1: From managing activities to modeling behaviors

Leadership is no longer about monitoring tasks, it’s about embodying the values and behaviors you want to see. Leaders must become visible examples of the culture they’re creating.

Ask yourself: Am I living the culture I expect from my team?

Shift 2: From communication to transparency

Employees don’t need perfectly polished messages; they need honest, consistent insight into decision-making. Transparency builds trust – and trust accelerates change.

Ask yourself: What am I not saying that my team needs to hear?

Shift 3: From control to empowerment

Culture thrives when people feel trusted and empowered. Leaders must shift from command-and-control behaviors to high-clarity, high-accountability empowerment.

Ask yourself: Where can I give more ownership and trust?

Shift 4: From speed to intention

High-performing cultures are not built through speed; they’re built through intentionality in terms of decisions, conversations, and priorities.

Ask yourself: Am I moving fast or moving with purpose?

Shift 5: From avoidance to courage

Culture erodes when leaders avoid hard conversations or tolerate misalignment. Courageous leadership sets the tone for a high-performance culture.

Ask yourself: What conversation am I avoiding that is holding our culture back?

  1. How leaders can begin their personal culture transformation

Culture change starts with an honest leadership audit. These five steps help leaders identify where personal and collective behavior needs to shift.

Step 1: Define the culture you want

Be crystal clear: What behaviors define the culture you’re trying to build? What behaviors contradict it?

Step 2: Identify personal gaps

Courageous leaders ask: What am I currently doing that reinforces the old culture?

This step requires honest reflection or external assessment.

Step 3: Choose one behavior to change first

Leaders often attempt too many personal shifts at once, diluting impact. Culture change begins with one meaningful change practiced consistently.

Step 4: Communicate your commitment

Tell your team what you’re working on. Show your human side. Create accountability.

Step 5: Reinforce through action, not intention

Culture change is recognized through repeated action, not promises or mission statements.

The quickest way to accelerate cultural transformation is repetition – visible, consistent behavioral shifts from leadership.

  1. What high-performing organizations get right about culture change

Across industries, the organizations that succeed with culture transformation embrace six leadership principles:

  1. Leaders go first. Change is leader-led, not HR-led.
  2. Alignment is more important than agreement. Not everyone has to like the direction, but everyone must commit to it.
  3. Culture is built through behaviors, not slogans. What leaders do matters more than what leaders say.
  4. Accountability is non-negotiable. Leaders hold themselves and each other to the cultural standard.
  5. Transparency builds momentum. Employees can handle truth; they cannot handle ambiguity.
  6. Personal change is part of the job description. The most effective leaders see personal evolution as a leadership responsibility – not an optional activity.
  1. Culture change is a leadership journey, not an event

One of the biggest mistakes organizations make is treating culture as a short-term initiative. Culture is a continuous leadership responsibility.

The true sign of cultural transformation is when:

  • Leaders model the behaviors daily
  • Employees feel empowered and accountable
  • Communication becomes clearer, faster, and more transparent
  • Decision-making aligns with purpose and strategy
  • People trust that the culture is real, not performative

This work never ends – and that’s why it must start with leadership.

  1. Final thought: culture will not rise above the level of leadership

If you want a culture of accountability, you must model accountability.
If you want a culture of collaboration, you must model collaboration.
If you want a culture of innovation, you must model curiosity and courage.

And if you want a culture of high performance, you must model the behaviors that drive high performance – consistently, visibly, and authentically.

Culture change requires personal change.
When leaders evolve, organizations transform.
And when organizations transform, performance accelerates.